Relațiile de cuplu și testul timpului

Un studiu de lungă durată, desfășurat pe o perioadă de 40 de ani de cei de la Institutul Gottman, a descoperit că o relație fericită și durabilă se bazează pe ceva extrem de simplu. Mai exact dinamica partenerilor. Felul în care aceștia interacționează în viața de zi cu zi și mai ales atunci când se confruntă cu conflicte.

Cele 5 semne că o relație va trece testul timpului, conform acestui studiu, sunt:

  1. Se respectă unul pe celălalt.
  2. 
Vorbesc despre ceea ce îi deranjează, dar nu critică.
  3. Nu se comportă disprețuitor cu partenerul.
  4. Nu își înjosesc partenerul.
  5. Nu se ignoră unul pe celălalt.

Indiferent dacă acum ele sunt, mai mult sau mai puțin, prezente în relația voastră, vestea bună este că aceste abilități pot fi învățate, exersate și consolidate.

/de

Critica și autocritica

Experiențele recente din cabinet m-au determinat să scriu despre un subiect des întâlnit în viețile nostre, ale tuturor, și anume: critica.

Fie că este prezentă sub formă de autocritică sau sub forma unor păreri venite din exteriorul nostru, critica poate avea un impact, mai mult sau mai puțin puternic, asupra noastră în funcție de diverși factori. Acești factori sunt direct influențați de experiența noastră de viață, de relația pe care am construit-o de-a lungul timpului cu critica. Uneori suntem capabili să filtrăm informația primită și să extragem ceea ce este folositor pentru îmbunătățirea calității vieții noastre, alteori lăsăm aceste opinii care ajung la urechea noastră – din interior, din exterior sau chiar din ambele sensuri – să ne modeleze universul interior în defavoarea noastră.

Indiferent în care din situațiile descrise mai sus te regăsești, e bine să afli că felul în care alți oameni se comportă, își expun părerile, ideile, felul lor de a gândi și de a vedea viața, are legătură mai mult cu ei decât are cu tine. Ei, ca și tine, sunt influențați de toată experiența lor de viață acumulată până în momentul întâlnirii voastre. A ignora această realitate presupune un risc, și anume, acela de a lua drept adevăr absolut ceea ce primești și de a-ți construi lumea interioară pe o fundație instabilă. ATENȚIE! Aici este vorba și de ceea ce vine din interiorul tău sub formă de critică. Modalitatea în care ne judecăm singuri, în raport cu un lucru sau altul, are legătura tot cu acei factori pe care îi pomeneam la început. În această situație, o igienă mentală și emoțională constantă este indispensabilă pentru echilibrul nostru interior.

/de

Stadiile schimbării

Știai că SCHIMBAREA – indiferent de natura ei, presupune parcurgerea anumitor stadii și că abia atunci când aceste stadii sunt parcurse în întregime (uneori mai mult decât o singură dată) se poate vorbi de o schimbare consistentă, stabilă și de lungă durată?!

Stadiile schimbării includ:

1. PRECONTEMPLAREA: încă nu realizezi necesitatea schimbării, schimbarea este imposibilă.
2. CONTEMPLAREA: iei în calcul posibilitatea schimbării, balanța este oscilantă, trăiești ambivalența.
3. PREGĂTIREA (decizia): ai încercat ceva.
4. ACȚIUNEA (implementezi schimbarea): ai făcut schimbări notabile.
5. MENȚINEREA: stabilizarea schimbării și prevenirea recăderii.
6. RECĂDEREA și RECUPERAREA.

Schimbarea este, așadar, un proces care necesită conștientizare, răbdare și perseverență.

Ce poate fi de ajutor atunci când trecem printr-o schimbare (fie ea fizică, fie mentală, afectivă etc)? Să ne punem întrebări! Unele întrebări sunt mai de folos decât altele atunci când, în plin proces de schimbare, trecem prin momente de confuzie, dileme, emoții/gânduri oscilante sau contradictorii. Printre aceste întrebări clarificatoare se numără și cele de mai jos:

„Ce fel de viață vrei?”
„Ce este important pentru tine?”
„Cum faci să ajungi la o astfel de viață?”
„Care sunt aptitudinile necesare pentru a ajunge acolo?

P.s Dacă pui întrebări nu poți evita răspunsurile!

/de

Bullying-ul – ce este și sub ce forme se manifestă

Termenul de “bullying” vine de la cuvântul “bully” din limba engleză care înseamnă bătăuş, huligan. În limba română nu există o traducere exactă, însă, acest cuvânt poate fi asociat cu termenii: intimidare, hărțuire, terorizare, brutalizare. Bullying-ul este un act comportamental repetat, care are drept scop rănirea fizica sau psihică, mentala a unei persoane. Când acest fenomen se întâmplă în mediul online (prin intermediul mail-ului, a mesajelor sau a rețelelor de socializare) el poartă denumirea de „cyberbully”.
Bullying-ul este un fenomen extrem de des întâlnit în jurul nostru, în unele forme ale sale mai mult decât evident, în altele subtil, ascuns. Indiferent de manifestare el produce pagube serioase psihicului nostru, în special atunci când suntem victimele lui pe termen lung.

Ca să știm ce să facem este important în primul rând să identificăm corect ce se întâmplă. Ca forme de manifestare există:

1. Bullying-ul fizic: atunci când există agresiune, intimidare, hărțuire, amenințare fizică.

2. Bullying-ul prin folosirea poziției/statutului social sau a unor resurse/bunuri pentru a șantaja, manipula, intimida, hărțui, amenința. Agresorul folosește statutul și/sau resursele pentru a domina sau controla victima.

3. Bullying-ul verbal: insulte, jigniri, tachinări, judecăți, critică constantă, amenințări, denigrare.

4. Bullying-ul ascuns, pasiv – agresiv: exemple de astfel de comportamente pasiv – agresive din sfera bullying-ului sunt bârfa, ridiculizarea/sarcasmul/ironiile/glumele constante făcute la adresa cuiva, excluderea socială, marginalizarea, izolarea profesională, sabotarea intenționată a bunăstării, fericirii sau succesului cuiva etc.

5. Cyber bullying-ul: toate formele de mai sus înfăptuite în mediul online, prin email, rețele de socializare, prin mesaje/video-uri/discuții sau prin alte formate digitale.

/de

Hrana ca mecanism de a ”face față”

Poposesc aici pentru câteva minute și scot din desagă două, trei cuvinte despre mecanismele noastre adaptative (poate le cunoașteți sub denumirea de mecansime de coping) și comportamentul alimentar.

Mecanismele de coping sau altfel spus mecanismele care ne ajută să facem față situațiilor stresante care depășesc resursele personale pot fi de mai multe feluri. Nu o să insist pe clasificarea lor, ci o să vă spun doar că dintre ele unele sunt sănătoase, altele mai puțin.

Mâncatul compulsiv, subnutriția, episoadele de mâncat compulsiv urmate de subnutriție și invers, obsesia de a mânca curat și în general toate tulburările alimentare sunt mecanisme “de a face față”, pe cât de accesibile și ușor de abordat, pe atât de disfuncționale și nesănătoase. Ele nu numai că nu aduc o soluție reală la problemele cu care ne confruntăm (ba chiar, aceste probleme, încăpățânându-se să rămână acolo și să reapară chiar și după ce am mâncat o ciocolată întreagă), dar și dăunează grav pe termen lung sănătății noastre – atât sănătății psihice, cât și fizice.

Cu cât perioada în care am apelat la mâncare pentru a ne descurca cu situațiile tensionante (interne sau externe) este mai mare, cu atât ne va fi mai greu să facem trecerea de la nesănătos la sănătos. În același timp, este un lucru posibil, realist și se merită din plin efortul.

Printre soluțiile la această problemă se numără: autocunoașterea (să descoperi despre tine care sunt triggerii care activează un astfel de comportament), efortul conștient și ghidat (pentru a putea face pașii către schimbarea comportamentului) și urmărirea evoluției (pentru a ține motivația la cote ridicate până când noul mod de funcționare sănătoasă devine obicei ).

Îți doresc o zi cu gânduri fluide și spor la introspecție!

/de