Abuzul emoțional
De foarte multe ori ne este ușor să identificăm abuzul direct (fizic: lovituri, tras, smuls, împins, îmbrâncit sau verbal: insulte, jigniri) și mai puțin abuzul emoțional care este indirect, ascuns.
Tipuri de abuzuri emoționale
Acestea sunt câteva semne că relațiile noastre au un conținut abuziv (și/sau) altul decât cel direct:
• STANDARDELE DUBLE.
Ți se cere și se așteaptă de la tine să funcționezi după un set de reguli, valori, principii pe care numai tu le respecți, nu i se aplică și celuilalt (ex.: nu este în regulă să minți, în schimb celălalt o face constant și este acceptabil, din diferite motive).
• DUPLICITATEA. Felul de funcționare în relație este unul incongruent (declarativ – comportamental, faptic), lipsit de transparență, sinceritate, onestitate.
• ABSENȚA LOIALITĂȚII. Celălalt te trădează în diferite moduri (ex.: împărtășirea unor informații intime despre tine și/sau despre relația voastră cu alții).
• LIPSA ÎNCREDERII. Celălalt acționează frecvent în feluri care duc la știrbirea încrederii. Din motive diverse, nu te poți baza pe ceea ce spune și face celălalt. (ex: promite că va face un anumit lucru și apoi nu se ține de cuvânt).
• CONTRADICȚIILE între ceea ce se comunică verbal și ce se poate observa acțional, comportamental.
• AȘTEPTĂRILE NEREALISTE ale celuilalt care nu sunt în concordanță cu vârsta și contextul real/ prezent de viață. (ex.: administrativ, în relații de cuplu – mă aștept ca tu să te ocupi exclusiv de cheltuielile casnice, deși sunt o persoană adultă și nu există vreo înțelegere luată și asumată de comun acord în direcția asta; emoțional – mă aștept ca tu să mă asculți activ atunci când îmi doresc eu indiferent de disponibilitatea ta din acel moment).
• TRIANGULAREA. Nu este un mecanism specific doar relațiilor de cuplu, ci și altor relații din viața noastră: profesionale, de familie, de prietenie. Acesta presupune aducerea unei terțe persoane în relație pentru a crea competiție, a declanșa sentimente de gelozie, neîncredere, nesiguranță. Triangularea poate fi la nivel fizic – cum este în cazul infidelității sexuale, dar și la nivel emoțional, intelectual sau o combinație între ele.
• GRATIFICAREA IMEDIATĂ combinată cu elemente de EGOCENTRISM și NEGLIJENȚĂ (ex.: nu contează ce impact au acțiunile mele asupra celorlalți atâta timp cât îmi văd/ating interesul, îmi împlinesc dorințele).
• INTRUZIVITATEA, LIPSA GRANIȚELOR sau ÎNCĂLCAREA constantă a acestora. Aici fiind vorba nu numai de proximitatea fizică – încălcarea spațiului fizic al celuilalt, ci și a spațiului emoțional, intelectual, spiritual. Încerc sau îi impun celuilalt propriile idei, convingeri, fel de a face lucrurile, îi spun ce este potrivit să simtă, la ce intensitate și când, cum să se comporte sau să acționeze, să gândească, să se îmbrace etc.
NU este vorba de lipsă de granițe atunci când celălalt încearcă să oprească un abuz (ex: o persoană apropiată agresează un membru de familie aflat într-o incapacitate fizică sau psihica sau un copil).
• DEZECHILIBRUL major dintre A DA și A PRIMI, respectiv A CERE și A REFUZA. Nu există reciprocitate. Una din persoane este constant în poziția de a da, iar refuzul este întâmpinat cu supărare, iritare. Cealaltă persoană este centrată, în mare parte sau chiar exclusiv, pe a primi și a cere. Uneori această persoană dă și ea, însă doar minimul necesar și doar ca să primească înapoi. Pe termen lung, acest dezechilibru se va vedea prin carențele create la nivel de resurse (emoționale, mintale sau financiare).
• ASUMAREA unui ROL DE VICTIMĂ pentru a ascunde propriile agresiuni. Concentrarea pe reacția celuilalt când, de fapt, aceasta este un răspuns de protecție la abuz. (ex.: acuzarea celuilalt că țipă la tine când țipătul este reacția la faptul că tu ai lovit persoana).
• COMPETIȚIA. Se întâmplă frecvent în mediile profesionale, dar și în relațiile intime. Este vorba de a sublinia, prin comparație cu terți, lipsa sau insuficiența percepută privind abilitățile, capacitățile sau caracteristicile unei persoane cu scopul ca aceasta să depună efortul de a recupera si prin asta să răspundă mai bine dorinței agresorului/să fie mai compliantă. Este o tehnică de manipulare prin care (printre altele) agresorul își satisface dorința de putere – prin lupta celor implicați în competiție.
• COMPARAȚIA. Pentru a își valida propriile experiențe persoana se compară cu ceilalți invalidând și minimizând astfel experiențele celor din jur. (ex.: tu nu ai fost nevoit să faci asta; tu nu ai suferit niciodată ca mine; tu ai avut resurse, eu nu etc).
• MANIPULAREA. Atunci când o persoană are în vedere satisfacerea unui interes propriu și apelează la diverse acțiuni, comportamente, declarații care conduc către atingerea acestui obiectiv folosindu-se de vulnerabilitățile altei persoane, în detrimentul acesteia.
• ȘANTAJUL EMOȚIONAL. Dinamica relațională în care una din părți este constrânsă să facă sau să accepte anumite lucruri altfel vor exista consecințe (ex.: urlatul atunci când celălalt nu se conformează; amenințarea cu ruperea relației etc).
• GASLIGHTING-UL. Este o tehnică de manipulare în care o persoană încearcă prin diferite metode să îl facă pe celălalt să se îndoiască de propria realitate. (ex.: nu s-a întâmplat așa, nu am spus asta niciodată, îți imaginezi etc).
Cu cât sunt mai prezente cele de sus cu atât relația este mai disfuncțională.
Ce este de făcut?
Conștientizarea și punerea experienței în cuvinte este de folos în aceste situații. Pe de o parte, pentru a exista o claritate a ceea ce se întâmplă și pentru a vedea ce se poate repara. Pe de alta parte, pentru a fi în contact cu realitatea relației. Suntem făcuți să păstrăm relațiile cu orice preț (Gabor Maté, 2019). Asta înseamnă că atunci când există riscul pierderii relației vor apărea automatismele de protecție (idealizarea – construiesc înăuntrul meu o iluzie, o imagine supraevaluată a celuilalt care nu corespunde realității; raționalizarea – îi găsesc celuilalt tot felul de scuze, justificări pentru ceea ce face; minimizarea – mă conving singur(ă) că ceea ce se întâmplă nu este atât de grav, important pentru mine și pentru relație).
Dacă te găsești constant în poziția de a te convinge singur să ierți, să treci cu vederea, să găsești motive pentru care alții fac lucrurile pe care le fac este un moment bun să te întorci către tine.
Relațiile sănătoase, atașamentul sigur și iubirea nu sunt despre cât de multe și cât timp putem tolera sau îndura.
În unele cazuri, reparația nu este posibilă și atunci alternativele sunt distanțarea, limitarea, reducerea contactului sau chiar dizolvarea relației.
Pentru că această realizare este însoțită de cele mai multe ori de durere, suferință, uneori și teamă, iar riscul de a tolera în continuare abuzul fiind mare, este de folos să stăm în contact cât mai autentic cu ceea ce simțim în preajma și în relație cu persoana respectivă.
Prin emoții și trăiri avem acces la o informație extrem de valoroasă vizavi de ce se întâmplă cu noi și lucrul acesta este de folos în a regla ce avem de reglat în relațiile noastre pentru a fi bine și pentru a funcționa în afara dinamicii victimă – agresor.
După reglajul relației, într-un sens sau altul, putem să ne uităm care sunt motivele intrinseci pentru care am ajuns să intrăm și să dezvoltăm o astfel de relație. Motivele profunde vor duce la o înțelegere emoțională care să ne ajute ca pe viitor să ne alegem oamenii și relațiile mai sănătoase și potrivite pentru noi.
Sursă foto: Joey Kyber on Pexels
