Despre autenticitate. Și relații.

Despre autenticitate. Și relații. Așa cum, foarte elocvent, o spune Gabor Maté – atunci când avem de ales între a fi autentici într-o relație și a pierde relația alegem să renunțăm la noi pentru a păstra legătura. Cu orice preț. Iar explicația este simplă. Din momentul concepției și până ne naștem (și după, o perioadă consistentă) suntem absolut dependenți de relațiile semnificative pentru a supraviețui. La acele vârste fragede, dacă nevoile și dorințele noastre contravin viziunilor celor din jur și se creează un conflict ne putem confrunta cu niște consecințe devastatoare pentru noi (voi aprofunda acest subiect într-un articol viitor). Și atunci învățăm să ne reprimăm și să ne ascundem aceste nevoi și dorințe față de ceilalți și, de cele mai multe ori, față de noi înșine.

Care sunt efectele, dacă acest mecanism continuă, în viața adultă?! Pierdem relațiile oricum. În primul rând, pierdem relația cu noi. Atunci când suntem inautentici este puțin probabil să putem cere ce avem nevoie, să avem grijă de noi, de nevoile și dorințele noastre, să punem limite sănătoase în relație cu ceilalți. Cum am putea dacă nu le știm sau dacă ne temem să nu pierdem conectarea cu celălalt?! Și astfel apar resentimentele. La polul opus, când alții sunt inautentici în relație cu noi suntem confuzi, iar asta duce la neîncredere. Imaginați-vă o relație plină de confuzie și neîncredere. Cât de împlinitoare ar putea fi?! Inutil să menționez câtă durere și suferință experimentăm atunci când renunțăm la noi, ne trădăm singuri și nu ne facem auzită propria voce în relații.

Toate aceste rânduri sunt un manifest pro autenticitate. Și l-am scris conștientă fiind de importanța clarității interioare în existența noastră și în relațiile cu cei din jur.