În luna ianuarie 2017, am apărut pe coperta Revistei Avantaje. Printre paginile revistei se numără și interviul acordat Danielei Palade Teodorescu. Iată interviul:

  1. Dragă Ilinca, ești o combinație foarte specială de psiholog, psihoterapeut, trainer, instructor de fitness. Povestește-ne, te rog, parcursul tău profesional până ai ajuns la o astfel de performanță.

Totul a început de la o decizie. Aceea de a face în viață  acele lucruri pe care le simțeam potrivite pentru mine. Cele două – psihologia și sportul, s-au nimerit să fie pasiunile mele. Am avut și susținerea necesară pentru a merge mai departe pe cele două drumuri, iar acest lucru cred că a fost atuul meu. Am făcut sport de mică (înot, baschet, dans sportiv, când am mai crescut am început să particip și la curse de maraton), iar faptul că am devenit instructor de fitness a venit cumva natural ca urmare a ceea ce deja facusem toată viața. Dorința de a face psihologie mi-a răsărit în minte în timpul liceului. Apoi firescul și-a urmat cursul. Mi-am câștigat independența financiară din sport, încă din timpul facultății. Din psihologie ajungi să câștigi mai târziu, căci întregul proces de formare necesită o perioadă mai mare. Am căutat să mă pregătesc cât mai bine în aceste două domenii – fiind o fire meticuloasă – alegând facultatea, cursurile de formare, perfecționare, workshop-urile, conferințele etc care îndeplineau cel mai bine această nevoie a mea.

  1. Am văzut că ai lucrat cu ISTT, o insituție cu care am colaborat și care are niște profesioniști de clasă. Cum ai defini tu trauma în contextul omului modern, cu atât de multe probleme, provocări, insatisfacții, frustrări? Cum arată fața traumei din perspectiva ta de terapeut?

O parte din formarea mea ca psiholog este făcută sub îndrumarea președintelui ISTT, Diana Vasile.  Într-adevăr este o echipă de profesioniști de clasă în domeniu, motiv pentru care i-am ales de nenumărate ori pentru a îmi șlefui competențele profesionale și pentru a mai pune o cărămidă la formarea mea continuă.

În ceea ce privește definiția traumei în contextul omului modern, este necesar să fac o diferențiere între ceea ce înseamnă traumă și stres. Uneori confundăm stresul cu trauma și invers, iar asta poate duce la o înrăutățire a stării. În traumă capacitățile individuale de a face față sunt depășite și atunci ne confruntăm cu sentimente de neputință, de abandonare lipsită de apărare, teamă și cu cât facem mai multe cu atât lucrurile se agravează. În stres, lucrurile stau diferit. Cu cât acționezi mai mult în direcția depășirii situației stresante cu atât lucrurile se îmbunătățesc. Acestea fiind spuse, este nevoie să ne dăm seama dacă problemele, provocările, insatisfacțiile și frustările pe care le simțim și trăim, în contextul modern de viață, depășesc resursele personale sau din contră, și care este impactul lor asupra echilibrului interior. Trauma este o experiență subiectivă, individuală, de aceea cel mai în măsură să evalueze impactul ei asupra propriei ființe este omul însuși.  Ce este traumatizant pentru o persoană, poate fi stres pentru o alta, iar modalitățiile de gestionare sunt diferite. Cu cât vom fi mai conștienți de aceste deosebiri cu atât ne va fi mai ușor să întelegem mecanismele din spatele lor și să acționăm, sau NU, în vederea recâștigării stării de bine.

  1. Cât de mult poate ajuta mișcarea, exercițiul fizic la rezolvarea suferințelor, traumei?

 

Pentru că se potrivește și în acest caz, voi sublinia ce deja am spus la întrebarea anterioară. Diferența va fi în funcție de tipul de suferință – traumă sau stres. Sportul, mișcarea de orice fel are, în general, un impact pozitiv asupra noastră. Schimbările chimice din interiorul corpului ne induc o stare de liniște, bucurie, echilibru. În același timp, dacă o persoană trece printr-o traumă este posibil ca un efort mare să epuizeze și puținele resurse pe care aceasta le are pentru a supraviețui și atunci e bine să-și ofere timpul necesar de recuperare. Suntem obișnuiți să facem mereu câte ceva, aș putea spune ca e boala secolului. Rareori ne ascultăm vocea interioară și mai rar îi oferim ceea ce ne cere – repaus, relaxare, odihnă. Atunci când suntem traumatizați este necesar să avem grijă de nevoile noastre de bază, (hrană, somn) și, pe cât posibil, să-i oferim organismului și psihicului cât mai puțini stimuli. Uneori, repausul se referă și la sistarea efortului fizic. Alteori, cum e în cazul stresului, sportul ne ajută să ne relaxăm, să gândim mai limpede și clar, să luam decizii mai bune pentru noi, să fim mai creativi, să ne îmbunătățim memoria, încrederea în propriile capacități etc.

  1. Ești unul dintre puținii specialiști care se situeaza la granița între psihologie, nutriție, mișcare fizică. Ce ar trebui să știe o femeie de 30-40 de ani, prinsă în menghina atribuțiilor profesionale, familiale, de părinte, de femeie care trebuie să arate impecabil pentru job, pentru partener?

 

Cred că dificultatea cea mai mare constă în a realiza că este mult mai simplu să adaptezi obiceiurile sănătoase la rutina ta zilnică decât să îți schimbi cu totul viața. Și că este mai important să fii sănătoasă decât să arăți bine pentru cineva/ceva anume. Această revelație se dobândește după multe încercări și erori, de multe ori erorile demotivându-ne atât de tare încât ne lăsăm păgubașe. Motivațiile extrinseci (urmează o nuntă, un botez, întâlnirea de 10 ani de când ai terminat liceul/facultatea etc.) nu sunt durabile. Ele funcționează atâta vreme cât există evenimentul exterior, uneori motivația se leagă chiar de o persoană – să arăt bine pentru cineva, iar când acel cineva nu mai este lângă nu îmi mai pasă de mine. Secretul este să ne creăm acele aptitudini interioare care să ne ajute să avem grijă de noi, constant și fără ca acest lucru să depindă de factori externi, să devină o trăsătură stabilă care să fie acolo, în noi, pe tot parcursul vieții, indiferent de conjunctură și context.

 

  1. Cât din felul fabulos în care arată silueta ta se datorează mișcării fizice, cât nutriției și cât felului în care gândești?

 

În cazul meu, totul se leagă de gândire, de crezurile personale după care îmi ghidez viața. Am observat de-a lungul timpului că atunci când nu aveam grijă de mine începeam să nu mai funcționez la parametrii mei cei mai buni. Așa mi s-a conturat convingerea că îmi pot crește calitatea vieții numai dacă mă preocup de corpul meu și mintea mea. Iar cele două au nevoie de combustibil bun. Așa că asta le ofer. Rezultatele exterioare sunt un bonus.

/de

Interviul de mai jos a fost acordat Andreei Carmen Radu și a apărut pe blogul ei în luna aprilie 2017.

  1. Cine este Ilinca Tărbujaru? Povestește-ne puțin despre tine.

De fiecare dată când mi se pune această întrebare îmi năvălesc în minte cele mai felurite replici. Și tot de fiecare dată încerc să dau cel mai simplificat răspuns, care să curpindă ce este mai crucial despre mine. Sunt psiholog și instructor de fitness. Îmi petrec zilele jonglând între corpul fizic și cel psihic, mental și emoțional. Complexitatea corpului și psihicului uman îmi stârnește în permanență curiozitatea. Iar acest lucru este, pentru mine, un indicator al satisfacției profesionale .

  1. Cât de important este sportul în viața noastră, dar și a copiilor?

Sportul vine la pachet cu o sumedenie de beneficii, fie că este vorba de noi, ca adulți, fie de copii. Printre aceste avantaje se numără: la nivel general – un tonus fizic și psihic mai bun (tot ceea ce ține de abilitățile și capacitățile fizice și psiho-emoționale); la nivel particular – un grad ridicat de energie (o sănătate mai bună), îmbunătățirea contactului cu propriul corp, construirea și amplificarea unor abilități motrice, creșterea încrederii în sine și în propriile competențe; învățăm să câștigăm, dar și să pierdem, dezvoltăm capacitatea de amânare a gratificării; în sporturile de echipă descoperim cum să cooperăm cu ceilalți pentru atingerea unui scop comun, să susținem, să încurajăm, să ne depășim anumite limite… și lista poate continua.

Importanța sportului în viața noastră e dată tocmai de atenția pe care noi înșine o acordăm fiecărui beneficiu în parte și de felul în care aceste câștiguri vin în întâmpinarea principiilor noastre de viață. Dacă, de exemplu, una din valorile esențiale după care îmi ghidez viața este sănătatea, atunci cu siguranță voi găsi o modalitate prin care să introduc activitățile fizice în rutina vieții, desigur, pe lângă toate celelalte măsuri concordante cu această valoare a mea. De obicei este vorba de un cumul de decizii pe care le luăm în jurul aceleiași valori.

  1. De ce nu funcționează dietele minune din perspectiva unui psiholog?

Pentru că pierdem din vedere esența, profunzimea noastră. Râcâim un pic la suprafață, ne amagim cu rezultate rapide și fără consistență.

Îmi place să reamintesc de fiecare dată când am ocazia – și o voi face și de această dată, că schimbările de lungă durată necesită timp, efort voluntar, răbdare și perseverență. Procesul de schimbare, fie el fizic, fie psihic, este un proces de multe ori anevoios. Atunci când ajungem să apelăm la diete minune este clar că ceva în interiorul nostru nu funcționează în parametrii cei mai sănătoși. Înfometarea, restricțiile alimentare drastice pe perioade scurte, ingerarea de diverse pastile, ceaiuri sau alte substanțe care ”grăbesc” procesul de slăbire  sunt comportamente autoagresive. Este necesar să descoperim care sunt mecanismele interioare care ne-au adus în prezent la un astfel de comportament, să ne uităm către înăuntru, să ne punem întrebări, ca mai apoi să căutăm, în locurile potrivite, soluții funcționale și sănătoase.

  1. Există o mare legătură între mâncare și minte. Cât de important este să mâncăm conștient?

Aș putea spune ca partea de conștientizare este cea mai importantă. Ea ne ajută să fim mai în contact cu corpul nostru și cu efectele pe care alimentele le au asupra trupului, să fim mai conștienți de semnalele transmise de organism atunci când se instalează senzația de foame și cea de sățietate etc. Mâncatul conștient este un mecanism prin care putem observa cu ușurință când o mâncare anume ne provoacă disconfort sau plăcere, cum ne simțim în timp ce mâncăm, dar și după, în ce momente alegem să ne hrănim, ce fel de instrument este hrana în viețiile noastre – este o ustensilă bună pentru a supraviețui sau o folosim și în alte feluri? A fi prezenți în timp ce ne hrănim poate fi și un exercițiu eficient de introspecție. Putem afla multe despre noi, depre relația cu noi înșine și cu ceilalți doar prin simplul fapt de a privi, ca martor, obiceiurile noastre legate de hrană.

  1. Care este recomandarea ta pentru cineva care dorește sa-și schimbe stilul de viață? Care sunt primii pași?

Să înceapă cu un minim proces de autocunoaștere. Să afle ce se întâmplă înăuntrul său, care este/sunt motivul(le) pentru care își dorește această schimbare, să-și pună întrebări, să acționeze conștient. Să fie realist(ă) și onest(ă) cu el/ea însuși/însăși. Să realizeze că poate cere ajutorul și în același timp să înteleagă că responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în propria viață și întreg procesul de schimbare este la ea/el. Cred cu tărie că de aici pornește orice experiență transformatoare sănătoasă.

/de